Vila tăbăcarului. Orhei 1921.

După Marea Unire din 1918, fabrica (regia) de tutun de la Orhei a cunoscut o nouă etapă a dezvoltării sale. În 1920 aici a fost delegată de peste Prut o persoană (la moment nu ne este cunoscut numele), care urma să preia conducerea unei din cele mai mari tăbăcării din Basarabia. La acel moment Regia Tutun se afla in afara oraşului Orhei, la extremitatea s-a nordică. Pentru conducătorul regiei, în anul 1921, a fost construită vila pe care v-o prezentăm mai jos. In anii postbelici, cu timpul a fost abandonată, spre sfârşitul anilor 1980 găsinduse în ruine. Pe parcursul anilor 2005-2006 edificiul a fost restaurat (fără a ţine cont de normele unei astfel de lucrari supuse unui edificiu care ar merita statutul de monument de arhitectură), acum găzdueşte Oficiul Stării Civile Orhei de pe str. T.Ciobanu nr. 4.

Mănăstirea Ţigăneşti. Chiliile călugărilor

Gimnaziul din Giurgiuleşti. 1924

Gimnaziul din Giurgiuleşti a fost construit în 1924, edificarea acestuia a fost posibilă datorită politicii statului român privind şcolarizarea copiilor basarabeni, care nu aveau acces la carte. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aici vedeţi un exemplu clar privind succesul unei astfel de politici. Şcoala din Giurgiuleşti a funcţionat intreaga perioadă interbelică, şi în primii decenii postbelici. Actualmente aici funcţionează grupul tinerilor naturalişti. Clădirea mai găzdueşte şi un frumos muzeu al florei şi faunei Prutului de Jos.

Poarta curţii de reşedinţă episcopală. Bălţi

Totalmente distrusă.

Chişinău, Expoziţia generală 1925.

Poarta centrală a expoziţiei, ridicată în 1924-25 (foto 1933)

Pavilionul Moara mecanică Kogan (foto 1925)

Expoziţia Generală şi târgul de mostre, au fost organizate în toamna anului 1925 la Chişinău. Expoziţia s-a desfăşurat în Palatul Sfatului Ţării şi pe teritoriul din împrejurimi, unde au fost amenajate numeroase pavilioane, în care au fost amplasate 21 secţii ce prezentau cultura tradiţională a ţinutului şi nu numai. Următoarea expoziţie de acest gen a fost inaugurată în 1933. Construcţiile prezentate în imagini au fost completamente distruse către începăutul anilor 1960.

Muzeul de Istorie şi Etnografie s. Slobozia Mare

Construcţie interbelica care o găzduit şcoala satului Slobozia Mare, jud Ismail (prezent r-nul Cahul). Actualmente aici se afla muzeul de Istorie şi Etnografie din sat.

Porţile cimitirului eroilor. Ismail

Cimitirul eroilor „Regele Ferdinand“ A fost amenajat de către Societatea „Cultul Eroilor“ şi inaugurat la data de 29 mai 1930. Era situat pe un platou de pe malul Dunării, în colţul cimitirului mare al oraşului. Pe o suprafaţă de 1.250 m. p. au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale în care au fost înhumaţi 120 eroi identificaţi, de diferite naţionalităţi: 19 români (16 identificaţi, 3 neidentificaţi), 98 ruşi (57 id., 41 neid.), 2 austrieci (id.) şi 1 polonez ( id.).