Arhitectura Neoromânească din Basarabia

Satu Nou. Scoala.

2012-02-15T08:33:00.001-08:00

Astazi distrusă. Reg. Odesa, r-nul Reni, Ucraina

Slobozia Mare. Dispensarul.

2012-01-23T02:57:00.000-08:00

Construit: 1937-38

Lipcani. Vila urbană.

2012-01-22T07:09:00.000-08:00

Foto: 15.01.2012
Alte poze din Lipcani

Orhei. Liceul de băeţi "Vasile Lupu"

2012-01-06T02:09:00.000-08:00

Clădirea este construită în anii interbelici în stil neo-românesc. Aici a lucrat ca director Vasile Mahu şi a activat Onisifor Ghibu.

Vorniceni, şcoala primară.

2011-12-19T02:18:00.000-08:00

Vila tăbăcarului. Orhei 1921.

2011-12-12T01:19:00.000-08:00

După Marea Unire din 1918, fabrica (regia) de tutun de la Orhei a cunoscut o nouă etapă a dezvoltării sale. În 1920 aici a fost delegată de peste Prut o persoană (la moment nu ne este cunoscut numele), care urma să preia conducerea unei din cele mai mari tăbăcării din Basarabia. La acel moment Regia Tutun se afla in afara oraşului Orhei, la extremitatea s-a nordică. Pentru conducătorul regiei, în anul 1921, a fost construită vila pe care v-o prezentăm mai jos. In anii postbelici, cu timpul a fost abandonată, spre sfârşitul anilor 1980 găsinduse în ruine. Pe parcursul anilor 2005-2006 edificiul a fost restaurat (fără a ţine cont de normele unei astfel de lucrari supuse unui edificiu care ar merita statutul de monument de arhitectură), acum găzdueşte Oficiul Stării Civile Orhei de pe str. T.Ciobanu nr. 4.

Mănăstirea Ţigăneşti. Chiliile călugărilor

2011-11-13T01:50:00.000-08:00

Gimnaziul din Giurgiuleşti. 1924

2011-10-04T05:52:00.000-07:00

Gimnaziul din Giurgiuleşti a fost construit în 1924, edificarea acestuia a fost posibilă datorită politicii statului român privind şcolarizarea copiilor basarabeni, care nu aveau acces la carte. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aici vedeţi un exemplu clar privind succesul unei astfel de politici. Şcoala din Giurgiuleşti a funcţionat intreaga perioadă interbelică, şi în primii decenii postbelici. Actualmente aici funcţionează grupul tinerilor naturalişti. Clădirea mai găzdueşte şi un frumos muzeu al florei şi faunei Prutului de Jos.

Poarta curţii de reşedinţă episcopală. Bălţi

2011-10-01T09:59:00.000-07:00

Totalmente distrusă.

Chişinău, Expoziţia generală 1925.

2011-09-22T03:58:00.000-07:00

Poarta centrală a expoziţiei, ridicată în 1924-25 (foto 1933)

Pavilionul Moara mecanică Kogan (foto 1925)

Expoziţia Generală şi târgul de mostre, au fost organizate în toamna anului 1925 la Chişinău. Expoziţia s-a desfăşurat în Palatul Sfatului Ţării şi pe teritoriul din împrejurimi, unde au fost amenajate numeroase pavilioane, în care au fost amplasate 21 secţii ce prezentau cultura tradiţională a ţinutului şi nu numai. Următoarea expoziţie de acest gen a fost inaugurată în 1933. Construcţiile prezentate în imagini au fost completamente distruse către începăutul anilor 1960.

Muzeul de Istorie şi Etnografie s. Slobozia Mare

2011-09-21T09:31:00.000-07:00

Construcţie interbelica care o găzduit şcoala satului Slobozia Mare, jud Ismail (prezent r-nul Cahul). Actualmente aici se afla muzeul de Istorie şi Etnografie din sat.

Porţile cimitirului eroilor. Ismail

2011-09-15T02:05:00.000-07:00

Cimitirul eroilor „Regele Ferdinand“ A fost amenajat de către Societatea „Cultul Eroilor“ şi inaugurat la data de 29 mai 1930. Era situat pe un platou de pe malul Dunării, în colţul cimitirului mare al oraşului. Pe o suprafaţă de 1.250 m. p. au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale în care au fost înhumaţi 120 eroi identificaţi, de diferite naţionalităţi: 19 români (16 identificaţi, 3 neidentificaţi), 98 ruşi (57 id., 41 neid.), 2 austrieci (id.) şi 1 polonez ( id.).

Lipcani. Un eldorado al arhitecturii Neo-româneşti.

2011-07-18T03:22:00.000-07:00

Târgul Lipcani din nordul Basarabiei conoaşte o etapă calitativ nouă în dezvoltarea sa anume în perioada interbelică. Marea majoritate a populaţiei aici fiind reprezentată de etnia evreiască, formată din meşteşugari şi comercianţi. Aceştea rapid s-au integrat în economia de comerţ al regatului. Fluxul monetar se intensifică, fiind atestată o uşoară prosperitate a economiei oraşului. Se construesc câteva şcoli, cămin cultural, casa naţională, şi vile urbane in stil Neo-românesc. In această perioadă 1918-40, statul român investeşte sume relativ mari pentru amenajarea străzilor şi construcţia de edificii noi. Mai jos va ofer exemple remarcabile al arhitecturii Neo-româneşti ajunse până în prezent din or. Lipcani.

Gimnaziul Căuşeni.

2011-07-16T04:37:00.000-07:00

Gimnaziul din Căuşeni, construit la sf. anilor 20, se înscria perfect in politica statului român privind scolile naţionale. După Unirea din 1918, ideea şcolii naţionale a fost realizată fără nici un obstacol din partea autorităţilor statului. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aproape în fiecare sat s-a ridicat cîte o clădire pentru şcoala primară, care la început avea trei-patru săli de clasă, o cancelarie pentru profesori, un cabinet pentru directorul şcolii, mai apoi ridicîndu-se şi pentru şcolile secundare, licee, gimnazii, şcolile normale clădiri mari, frumoase, luminoase. Către anul 1924, în Basarabia funcţionau deja mai mult de 1700 de şcoli primare naţionale. Edificiul din imagine a fost fotografiat in perioada sovietică.Clădire demolată la sf. anilor 50. Pe acest loc se află actualul liceu Alexei Mateevici.

Chişinău, casa lui Roman Stere.

2011-06-25T05:53:00.000-07:00

A fost construită în perioada interbelică. A aparţinut medicului Roman Stere, fiul, cunoscutului scriitor basarabean, activist şi filantrop Constantin Stere. Edificată în stilul neo-romanesc provincial caracteristic edificiilor de locuit basarabene. Este o modestă casă de locuit, într-un parter, cu o compoziţie asimetrică a volumului. Paramentul este în zidărie aparentă.

Locaţia actuală: str. Alexandru Plămădeală 2.

Chişinău, str. Sfatul Ţării 8.

2011-06-22T10:59:00.000-07:00

Este o clădire ridicată într-un parter, cu faţada laterală, construită pe linia roşie a străzii Sfatul Ţării, are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei grupe de ferestre îngemănate. Sunt în arc în plin centru, conturate de arhivolte, cu impostul sub forma unei coloane robuste, sub streaşină o friză dintr-o bordură în zigzag.

Creaţia arhitectului Nicolae A. Mertz din Chişinău.

2011-06-06T10:05:00.000-07:00

Arhetectura neo-românească din Basarabia nu poate fi concepută fără o trecere în revista a obiectivelor arhitecturale relizate după proiectele lui Nicolae A. Mertz. Majoritatea proiectelor din Chişinău au fost realizate în anii 30 ai sec. XX. Nicolae A. Mertz este considerat pe drept maestru al arhitecturii neo-româneşti, atât de diferită, şi atât de specială aici în Basarabia. Purtând "patina provincială" care o caracterizează, dândui un aspect al formelor cu totul şi cu totul special, ea rămâne ca un far al românismului din noi.

Mai jos va propun spre vizualizare cele strălucite creaţii ale maestrului.

Chişinău, str. 31 august 1989, 95

Chişinău, Alexei Mateevici, 68

Chişinău, str. Alexei Şciusev, 117

Chişinău, str. Columna, 154

Chişinău, str. Mihai Cogălniceanu, 69

Biserica Acoperământul Măicii Domnului. Trifăneşti

2011-05-31T05:38:00.000-07:00

Piatra de fundament a fost depusă în 1936, lucrarile au durat cca 4 ani, stopate în 1940. În această perioadă au fost zidiţi pereţii şi finisate turlele bisericii. Din 1940 până-n 1991 biserica s-a aflat in proces continuu de ruinare, restaurată şi sfinţită in 1992.

Copăceni, plasa Sângerei, jud. Bălţi.

2011-05-30T02:11:00.000-07:00

Arhitectura casei a fost soluţionată în spiritul stilului neoromânesc, găzduia primăria satului în perioada interbelică. Astazi aspectul exterior a suportat modificări esenţiale pierzând coloritul iniţial.

Goliţa. Şcoala primară.

2011-04-14T08:28:00.000-07:00

Goliţa, Plasa Taşlâc, jud Cetatea Albă.
(r-nul Bolgrad, reg. Odesa, Ucraina).

Şoldăneşti. Căminul cultural.1929.

2011-04-13T12:50:00.000-07:00

A fost constituit în anii 1925 – 1929 cu ajutorul venit din partea Fundaţiei Culturale Regale “Principele Carol”. În timpul WW2, edificiul a fost parţial distrus. Revovat la sf. anilor 40 sec. XX, fara a ţine cont de proporţiile iniţiale.

Prodăneşti, jud. Soroca.

2011-04-13T09:24:00.000-07:00

Biserica Sf. Ioan Teologul, zidită la 1926.

Gara Pământeni. Bălţi.

2011-04-11T10:00:00.000-07:00

Edificiul gării construit in stil neo-românesc provincial fară stilizări istorice şi fară influenţe romantiste. În schinb cu influenţe vizibile a constructivismului.

Cartierul Pământeni. Cartierul a început să se dezvolte intensiv în perioada interbelică. Episcopul Visarion Puiu obţine de la primărie un teren în partea de nord vest a oraşului, dincolo de gara Pământeni pentru ziderea palatului de reşedinţă a episcopiei. Locuitorii tot mai numeroşi cer de la primărie, nu mult după aceea, teritoriul dintre calea ferată şi noua reşedinţă. În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou şi curat – Pământeni. Aflându-se pe o înălţime şi în bună parte pavat şi iluminat, cu străzi aranjate în plan patrulater, se deosebeşte radical de vatra veche a oraşului cu străzi radiare.

Gara Lipnic (Ocniţa). Biserica Sf. Gheorghe 1924.

2011-04-05T09:38:00.000-07:00

Temelia a fost pusă în perioada ţaristă însă din cauze obiective construcţia a fost stopată. Edificiul este complet finalizat către anul 1924, stilul dominant fiind cel Neoromânesc.

Școala pentru dascăli. Mănăstirea Rudi.

2011-04-03T07:24:00.000-07:00

Pe teritoriul mănăstirii, alături de biserica “Sf. Treime” se mai află corpul cu 2 etaje si cu un turn al fostei şcoli pentru dascali, construită in anul 1936 de renumitul arhitect si profesor universitar V.A. Voiţehovschi, (originar din Soroca), și câţiva meşteri iscusiti din Vălcineţ.

Casa Naţională Nisporeni.

2011-03-29T11:53:00.000-07:00

Edificiul datează probabil din anul 1938, când în urma alunecărilor de teren se construia masiv în zona Ştefan cel Mare, astăzi cartierul Satul Nou. Din păcate astazi putem admira această construcţie doar pe carţi poştale vechi şi pe unele poze pe care le mai păstrează arhivele. Tot ce se mai păstrează astazi reprezintă doar o replică a trecutului măreţ. Activitatea Casei Naţionale se desfăşura pe secţiuni dintre care cele mai atragătoare au fost: cultura si propaganda naţională, etnografie, muzica naţională.

Chişinău, Vechea poştă, Calea Orheiului 90B.

2011-03-29T09:21:00.001-07:00

Edificiu care posibil a găzduit una dintre staţiile poştale pe linia Chişinău-Peresecina-Orhei.

Construcţii feroviare. Staţiile pe linia de cale ferată Revaca-Căinari

2011-03-29T08:03:00.000-07:00

Revaca

Sângera

Bălţi. Construcţii cu menire socială.

2011-03-21T05:16:00.000-07:00

Ţărancuţă, hai la "Butu' calului" :)

Consulatul Ucrainei, fost sediu a clubului de şah. A suportat modificari considerabile şi intervenţii contemporane.

Liceul de fete „Domnița Ileana” din Bălţi.

2011-03-21T04:52:00.000-07:00

Arhitect: E.R. Spirer.

Este formată dintr-un complex de clădiri, construite iniţial pentru învăţământul mediu general şi special, amplasate într-un cartier urban. Prima clădire a fost fondată în 1934, amplasată la colţul obtuz al cartierului format de strada - Regina Maria şi strada Puşkin. În imaginile publicate pe blog puteţi vedea blocul liceului pentru fete "Domniţa Ileana", construită în stilul neo-românesc cu elemente puternice a stilului modernist şi constructivist. Clădirea este construită în două etaje, are structură planimetrică obişnuită pentru şcoli cu clase amplasate de o parte a coridoarelor lungi şi luminate din abundenţă de lumina solară, cu internate la subsol sau la ultimul etaj. Aspectul lor exterior este individualizat prin detalii şi combinaţii volumetrice specifice curentelor stilistice contemporane.

Orhei. Vilă urbană. Str. Renaşterii Naţionale 31.

2011-03-19T05:35:00.000-07:00

Probabil datează cu a doua jum. a anilor 30, se observă influenţe puternice a stilului modernist. Şi-a păstrat originalitatea construcţiei fără intervenţii ulterioare.

Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Bălţi

2011-03-18T08:37:00.000-07:00

Este construită în anii 1915-1929. Are plan alungit şi compartimentare tradiţională în pronaos, naos şi altar. În anii 1923-1924 edificiul se construia în calitate de sinagogă.

Floreşti. Clădirea muzeului de Istorie şi Etnografie.

2011-03-14T12:20:00.000-07:00

In Floreşti functionează Muzeul de Istorie si Etnografie- o clădire ce poartă amprenta istoriei. Construită în perioada interbelică, prezintă în sine o bejuterie arhitecturală a oraşului.

Vila urbană a lui D. Theodosiu. Chişinău, Alexei Mateevici, 119

2011-03-14T11:59:00.000-07:00

A fost construită în 1920. În 1940 era atestată drept proprietatea lui Dumitru Theodosiu.

Vila ocupă o poziţie pitorească, amplasată în mijlocul unei grădini în pantă, aflată la intersecţia străzilor Mateevici cu Buiucani. Din cauza căderii reliefului casa are trei niveluri, care corespund parterului, etajului şi unei mansarde. Accesul în casă din partea străzii are loc prin etaj, legătura dintre niveluri efectuându-se pe o scară interioară cu trepte din piatră.

Arhitectura casei a fost soluţionată în spiritul stilului neoromânesc, cu elemente de modern şi stilizare istorică. Planul este rectangular, cu rezalite laterale. Pereţii sunt din piatră, cu paramentul în zidărie aparentă. Etajul are un balcon executat în lemn. Golurile ferestrelor sunt în arc în plin cintru, grupate câte două şi trei. Acoperişul casei este înalt, cu pante repezi, acoperit cu învelitoare din olane. În componenţa vilei intră şi zidul de incintă, realizat în piatră.

Gimnaziul din Făleşti

2011-03-09T22:24:00.000-08:00

Edificiu datat cu prima jum. al anilor 30, sec. XX. Iniţial a fost conceput ca gimnaziul or. Făleşti. După 1945 restructurat. Astăzi gazdueşte muzeul de Istorie şi Etnografie, inaugurat în 1979.

Reşedinţa fostului episcop de Bălţi si Hotin. Bălţi.

2011-03-09T07:03:00.000-08:00

Arhitectori: A. Gabrielescu, R. şi N. Mihăiescu
Ctitor: episcopul Visarion Puiu
Clădirea se află în mijlocul unei ample grădini. Iniţial proiectul prevedea construcţia unui monumental palat cu largi aripi laterale, dar după ridicarea parţială a parterului, din motive financiare s-a renunţat la ideea unei reşedinţe grandioase. După o lungă perioadă de sistare a lucrărilor, construcţia a fost reluată de adepţii stilului neoromânesc şi funcţionalist, care au restrâns edificiul în plan, părţile laterale nefolosite fiind transformate în terase. În centru, ridicat pe un soclu înalt, care ascunde vechile construcţii, se înalţă palatul cu parter şi etaj, cu o compoziţie asimetrică pitorească, cu acoperişuri în două pante repezi, cu învelitoare din ţiglă şi smalţ verde. Faţadele, soluţionate în spiritul stilului neoromânesc, sunt împodobite cu panouri din stuc, amplasate în jurul golurilor ferestrelor şi uşilor, sub cornişă, la balcon şi logii. Soluţionarea artistică a edificiului aminteşte de monumentele de arhitectură brâncovenească. În colţul clădirii se află un turn, care adăposteşte în interiorul său, la parter, o oranjerie şi o capelă. Odăile palatului sunt grupate în jurul unui hol central, care la parter, în caz de necesitate, putea fi inclus într-un spaţiu unitar cu încăperile de destinaţie oficială, iar la etaj putea primi o lumină naturală prin plafonul de sticlă. Încăperile palatului au fost decorate cu detalii din lemn de specii preţioase, cu obiecte de lux cum ar fi instalaţiile de iluminare interioară din sticlă de Veneţia. Mobilierul purta monogramele incizate a primului comanditar al acestui edificiu - "VP".

Imagini de epocă: 1932

Vederi 2009:

Catedrala „SF. ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA” DIN BĂLŢI.

2011-03-08T23:34:00.000-08:00

Text de Radu Moțoc

„Era timpul să fie amintită însemnătatea acestei catedrale cu un destin atât de strălucitor dar în acelaşi timp supus unor grele încercări ale vremurilor potrivnice creştinismului. Ansamblu de o rară frumuseţe arhitecturală, izvor al înţelepciunii, turn neclintit al creştinătăţii, loc mereu chemător de alinare a sufletului creştin, catedrala a fost şi rămâne o carte de vizită a municipiului Bălţi.” Cu aceste cuvinte de deschidere parohul catedralei Arhimandrit Marchel Mihăescu începe broşura consacrată împlinirii a 70 de ani de la sfinţirea catedralei.

Catedrala a suferit în perioada regimului totalitar „experienţa” profanării, îmbrăţişând soarta vitregă a sute de locaşuri sfinte de pe mult pătimitul pământ al Basarabiei.

Oraş negustoresc cu o populaţie majoritară evreiască, cunoscut prin bâlciurile anuale de cai, Bălţi a fost întemeiat înainte de 1750 pe moşia unui boier Catargi. Odată cu reînfiinţarea Episcopiei Hotinului în anul 1923 cu reşedinţa la Bălţi pentru o populaţie numeroasă exista o singură biserică cu hramul „Sf. Nicolae” şi aceasta amplasata în cartierul evreiesc. Era firesc ca episcopul Visarion Puiu* să ridice o biserică reprezentativă pentru acest oraş în acele condiţii.

Primul gând al episcopului a fost să se adreseze Primului Ministru Ion.I.C.Brătianu cu scrisoarea nr. 40 din 4/17 iunie 1923 în care relata: „….Episcopia Hotinului are reşedinţa în oraşul Bălţi, localitatea cea mai însemnată din colţul de nord-est al ţării, cu o populaţie de peste 50.000 locuitori, din care cea mai mare parte sunt evrei. Dar în tot oraşul acesta, pentru trebuinţele cultului public al poporului ortodox, nu este decât o singură biserică, ce serveşte astăzi şi de catedrală. De aceea, pentru a se dobândi un locaş de închinăciune poporului ortodox din această localitate, apoi, spre a se da Episcopiei o catedrală măreaţă, în stil naţional….este absolut nevoie de construirea unei frumoase biserici şi a unei reşedinţe episcopale. Şi în vederea împlinirii acestei trebuinţe, de atâta însemnătate religioasă şi naţională, venim a Vă ruga, Domnule Prim-Ministru, să binevoiţi a dispune ca înaltul Guvern să hotărască:

1. A se face prin Ministerul Cultelor şi Artelor planurile necesare catedralei şi reşedinţei episcopale din oraşul Bălţi.
2. Să ni se dea un fond începător de trei milioane pentru procurarea întâiului material de piatră şi lemn, trebuitor lucrărilor pregătitoare unor asemenea edificii, chiar în cursul acestui an”.

Pentru începerea lucrărilor era necesar să se obţină terenul de la oficialităţile locale, care era propus a fi în locul neconstruit din colţul străzilor Regele Ferdinand şi General Berthelot situat în cartierul creştinesc. Intervenţia a fost făcută prin scrisoarea nr. 752 din 1 octombrie 1923 de la care s-a obţinut un răspuns favorabil în data de 27 octombrie prin scrisoarea nr. 1136 emisă de prefectul judeţului Bălţi. După toate intervenţiile făcute de oficialităţile municipiului Bălţi la Ministerul Cultelor, Ministerul de Interne şi Sfântul Sinod pentru trecerea definitivă în proprietatea episcopiei a terenului solicitat în suprafaţă de 7595 metri pătraţi, prin Decret Regal nr. 315 din 31 ianuarie 1924, se aprobă cedarea pe veci a terenului către Episcopia Hotinului.

Punerea pietrei fundamentale s-a efectuat în prezenţa Principelui Carol, moştenitorul tronului şi a Patriarhului Ierusalimului Preafericitul Damianos însoţit de Dositei, Mitropolit de Sevastia. Ion Inculeţ, Ministru al Basarabiei din acea perioadă a organizat primirea înalţilor oaspeţi împreună cu episcopul Visarion Puiu. O interesantă descriere a acestui eveniment a lăsat-o un martor ocular, părintele ierodiacon dr. Laurenţiu Busuioc care era funcţionar în acea perioadă la Consiliul Eparhial din Bălţi (1).

După solemnitatea punerii pietrei fundamentale s-a semnat un document care a fost zidit in ciment: „Astăzi, 28 septembrie, anul Mântuirii, 1924……pusu-s-a temelie în oraşul Bălţi bisericii catedrale episcopale, cu hramul Sfinţilor Împăraţi şi-n tocmai cu apostolii Constantin şi Elena, faţă fiind la acest însemnat act Alteţa Sa Regală Principele Carol, moştenitorul Tronului şi Înalt Preasfinţitul Mitropolit Primar, dr. Miron Cristea, înconjurat de membrii Sfântului Sinod, înaltul Guvern al Ţării, cu numeroşi reprezentanţi ai Parlamentului, fruntaşii oraşului şi mult cler şi popor.

Se ridică acest sfânt locaş, prin osârdia Preasfinţitului Visarion Puiu, întâiul episcop al reînviatei Eparhii a Hotinului, după planurile întocmite de arhitecţii Adrian Gabrielescu şi Petre Dumitrescu din Bucureşti şi să fie loc de închinare norodului creştinesc şi podoabă acestui oraş….”

Autorităţile locale în şedinţa din 14-27 octombrie 1923 au constituit un comitet pentru construcţia catedralei episcopale din Bălţi. Comitetul analizează în data de 21 martie 1924 oferta prezentată de arhitectul Adrian Gabrielescu de la Comisia monumentelor istorice din Bucureşti care este preferată altor oferte, fiind considerată din toate punctele de vedere cea mai convenabilă. Arhitectul Adrian Gabrielescu câştigând oferta prezintă în data de 23 aprilie - 6 mai 1924 în faţa comitetului schiţele viitoarei catedrale, care au fost examinate ulterior şi de arhitectul Petre Antonescu din Bucureşti şi arhitecţii din cadrul Ministerului Cultelor dând astfel posibilitatea începerii planurilor de execuţie ale catedralei.

Pentru începerea lucrărilor Ministerul Cultelor a alocat suma de 2.500.000 lei, dar din cauza dificultăţilor financiare intervenite în cadrul crizei mondiale, restul finanţărilor a revenit eforturilor întreprinse de clerul din Eparhia Hotinului coordonate de episcopul Visarion Puiu. Trebuie amintite donaţiile oferite de corpul magistraţilor (12.000 lei) şi cele susţinute de corpul ofiţerilor români din divizia 14 (40.000 lei), care au fost utilizate pentru achiziţionarea de veşminte arhiereşti şi obiecte religioase.

Catedrala episcopală cu hramul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Bălţi a fost ridicată în perioada anilor 1924-1934 prin grija primului episcop al reînviatei Eparhii a Hotinului, preasfinţitul Visarion Puiu. Acest sfânt locaş reprezintă primul semn trainic pe care românismul la construit pe pământul Basarabiei după reîntoarcerea acestei provincii româneşti la patria mamă, România.

Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Bălţi este construită sub formă de treflă cu pridvor, înconjurat de coloane la intrare. Deasupra intrării şi a pronaosului, sub turlă, pe cele trei laturi există un cerdac cu coloane, care creează între ele o boltă artistic lucrată.

Turla principală a bisericii se înalţă elegant la 46 metri într-o armonie şi proporţie echilibrată cu restul catedralei.

De la poalele turlei principale se desfăşoară în lateral în formă de cascade, mai multe bolţi lipite succesiv de zidăria principală a catedralei.

Catedrala este acoperită în întregime cu plăci de aramă. În faţa bisericii pe axa ei principală s-a amplasat un baptisteriu al cărui arhitect a fost V. Voiţehovschi, după modelul practicat la biserica de la Curtea de Argeş.

În interiorul catedralei impresionantă prin dimensiunile sale, (pot asista la slujbe peste 1000 de credincioşi) se disting pilaştrii care sprijină cupola centrală şi arcurile bolţilor, toate executate în beton armat.

Catapeteasma este lucrată în lemn de stejar şi sculptată cu ornamente de struguri şi foi de viţă. Pictura în frescă a catedralei s-a efectuat în mai multe etape respectând stilul clasic bizantin utilizat şi la bisericile greceşti de la Sf. Munte Athos cu menţiunea faptului că pictura este mai luminoasă.

Iluminatul catedralei este electric dar, pe lângă frumoasele candelabre lămpile sunt ascunse adânc în cornişe oferind un iluminat feeric când sunt aprinse. Crucea de deasupra turlei principale este şi ea iluminată electric pentru a putea fi observată noaptea de la distanţă.

Pictura interioară a fost restaurată şi completată în perioada anilor 2002-2004 sub coordonarea egumenului Andrei Berega**

Ctitorul acestei catedrale, episcopul Visarion n-a urmărit numai ridicarea unui sfânt locaş de închinare, dar a dorit să înfăptuiască o operă de artă, care să reprezinte o puternică afirmare a neamului românesc în Basarabia. Din acest motiv solemnitatea târnosirii acestei catedrale s-a dorit a fi pătrunsă de toată măreţia cuvenită.

La această sărbătoare bisericească şi naţională au luat parte pe lângă clerul şi credincioşii din eparhie cu ajutorul cărora s-a ridicat în mare parte acest locaş de cult şi Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, înconjurat de miniştri din guvern, de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române dar şi de delegaţii bisericilor ortodoxe surori din străinătate.

Lucrările de construcţie ale catedralei erau finalizate în toamna anului 1933 şi s-a hotărât ca sfinţirea să fie stabilită pentru data de 14 octombrie 1934. Pentru acest eveniment ministrul cultelor Al. Lapedatu soseşte la Bălţi în data de 17 septembrie 1934 pentru a examina stadiul lucrărilor, constatând faptul că lucrările erau terminate şi catedrala era înzestrată cu toate cele necesare pentru serviciul divin. Tot cu această ocazie Al. Lapedatu a vizitat reşedinţa episcopală, fabrica de lumânări şi atelierul de confecţionare a obiectelor bisericeşti.

Dar evenimentele în Europa se precipită datorită asasinării Regelui Alexandru I care a unificat Iugoslavia, eveniment care a îndoliat familia regală a României. Din acest motiv solemnitatea de sfinţire a catedralei a fost amânată pentru anul 1935.

Pentru Regele Carol al II-lea a fost un bun prilej să se regăsească în mijlocul populaţiei din Basarabia participând la târnosirea primei biserici româneşti pe aceste meleaguri după Reîntregire şi vizitând oraşelor Hotin, Bălţi şi Chişinău. Această călătorie a ţinut patru zile (1-5 iunie 1935). Pe data de 1 iunie la ora 8 dimineaţa a sosit în gara Noua-Suliţă un tren special cu membrii guvernului şi înalţi demnitari din capitală şi Cernăuţi: G. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri; I. Inculeţ, ministrul de interne; Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunii publice; Al. Lapedatu, ministrul cultelor; Ioan Nistor, ministrul muncii; general Paul Anghelescu, ministrul armatei; Eugen Titeanu, subsecretar de stat; Tilică Stăncescu,director general al siguranţei, etc. La ora 9 a sosit trenul regal din care a coborât M.S.Regele însoţit de Voievodul Mihai şi suita regală. Cortegiul de maşini a străbătut satele pe distanţa de 41 km., cât era până la Hotin. Pe întregul traseu populaţia era îmbrăcată cu haine de sărbătoare şi casele erau împodobite cu flori şi covoare basarabene. La intrarea în Hotin oaspeţii au fost întâmpinaţi cu un arc de triumf, pe vârful căruia erau doi săteni cu buciume, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare vestind sosirea cortegiului regal. Primarul Hotinului, Ioan Cazacenco îl întâmpină pe Rege cu tradiţionala pâine şi sare. În faţa catedralei din Hotin regele a fost întâmpinat de I.P.S.Mitropolitul Nectarie al Bucovinei şi preasfinţitul Visarion al Hotinului cu sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, iar corul constituit din preoţi înveşmântaţi au cântat „Mântuieşte Doamne poporul Tău”. În catedrală s-a oficiat un Tedeum la sfârşitul căruia episcopul Visarion a ţinut o cuvântare. (2)

Oaspeţii, clerul prezent şi oficialităţile locale au asistat din tribuna ridicată cu acest prilej, la defilarea trupelor militare. A urmat vizitarea spitalului judeţean pentru a participa la punerea pietrei fundamentale a unei noi clădiri, destinată a fi un centru de chirurgie început prin stăruinţa P.S. Episcop Visarion şi a doctorului Ioan Bordeianu.

S-a inaugurat în continuare clădirea care găzduieşte ateneul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” unde prefectul judeţului Hotin care a iniţiat acest proiect a ţinut o cuvântare.

Dorinţa P.S. Episcop Visarion era ca in 1923 să înceapă la Hotin construirea unei catedrale, care împreună cu parcul din jurul ei să devină pentru acest oraş o podoabă înălţătoare de suflet atât pentru locuitori, cât şi pentru vizitatorii care vin să admire ruinele cetăţii. Dar această dorinţă s-a confruntat cu insensibilitatea oficialităţilor locale care nu au înţeles importanţa ridicării unei asemenea catedrale intr-un oraş la graniţa între trei ţări: România, Polonia şi Rusia. Astfel aprobarea de punere la dispoziţie a terenului necesar a întârziat cu 12 ani finalizarea acestei construcţii. Piatra fundamentală s-a sfinţit cu această ocazie în prezenţa M. S. Regele şi a Marelui Voievod Mihai care au turnat cimentul tradiţional urmat de stropirea cu apă sfinţită, efectuată de episcopul Visarion. La terminarea ceremoniei de sfinţire episcopul Visarion a ţinut un discurs. (3)

În actul de întemeiere pentru catedrală redactat la 2 iunie 1935 se pomeneşte „ Astăzi 2 iunie, anul mântuirii una mie nouă sute treizeci şi cinci, în al cincilea an de domnie a Majestăţii Sale Regele Carol al II-lea al României, pusu-sa temelie în oraşul Hotin bisericii catedrale cu hramul Sf. Gheorghe, din râvna şi cu osârdia prea sfinţitului episcop Visarion al Hotinului, spre slava Dumnezeului părinţilor noştri şi pentru a fi sfânt locaş de pomenire voievozilor, boierilor şi oştenilor care au luptat şi apărat vechia cetate a Hotinului, biserică de închinare norodului creştinesc şi podoaba acestui oraş în veci, Amin”.

La sfinţirea catedralei din Bălţi au fost invitaţi din timp de către episcopul Visarion, înalţi reprezentanţi ai bisericilor ortodoxe surori.

Preafericitul Patriarh Ecumenic al Constantinopolului, Fotios al II-lea a trimis ca reprezentant al Patriarhiei pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Maximos al Halkidonului însoţit de preacuvioşia sa arhimandritul Adamantios, directorul Cancelariei Sfântului Sinod din Constantinopol.

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Primat al Atenei, Hrisostom, a delegat ca reprezentant al bisericii Greciei pe Protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii greceşti din Bucureşti.

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Primar ortodox al Poloniei, Dionisie, a fost reprezentat prin Preasfinţitul Episcop Sava de Liublin.

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Miron Cristea al României, a fost reprezentat de către Preasfinţitul Episcop Cosma al Dunării de Jos.

Înalt Preasfinţitul Mitropolit al Moldovei, Nicodem, fiind bolnav a fost reprezentat de Preasfinţitul Grigorie Botoşăneanu.

În sâmbăta care a precedat ceremonia de duminică la ora 5 după amiază în biserica Sf. Apostoli s-a săvârşit de către preasfinţitul episcop al Dunării de Jos, Cosma, privigherea, la care au asistat foarte mulţi enoriaşi. Tot atunci s-a hotărât ca antimisul cu Sf. Moaşte să fie adus la noua catedrală a doua zi dimineaţa, înainte de sosirea înalţilor oaspeţi.

Duminică 2 iunie la ora 10 în staţia Pământeni din Bălţi soseşte trenul regal cu M. S. Regele Carol al II-lea îmbrăcat în alb cu uniforma trupei de gardă cu coif strălucitor, având o înfăţişare împărătească. Marele Voievod Mihai, moştenitorul tronului, era îmbrăcat în uniforma elevilor de la şcoala militară de aviaţie fiind urmaţi de generalul Ilasievici, Mareşalul Palatului. Pe peronul gării au fost întâmpinaţi pe lângă cei menţionaţi din guvern de către: P.S. episcop Visarion însoţit de protoiereul Silvestru Vatrici; generalul Toma Dumitrescu, comandatul corpului IV de armată; generalul Gheorghiu, comandantul diviziei a 14 Bălţi; Emil Cateli, prefectul judeţului Bălţi; P. Vrabie, primarul municipiului Bălţi; C. Satmary preşedintele tribunalului Bălţi; Gr. Mihuţă, prim procuror la Bălţi. Conform tradiţiei înalţii oaspeţi au fost primiţi de către primar cu pâine şi sare în acordurile muzicii militare care a intonat imnul regal.

Curtea catedralei a fost îngrijit ornată cu steaguri tricolore prinse de grilajul din fier forjat, iar în pridvorul dinaintea catedralei erau amplasate steagul românesc, cel grecesc şi cel polonez, ţări care au delegat ierarhi să săvârşească slujba sfinţirii catedralei din Bălţi.

De la poarta de intrare în curtea catedralei şi până la baptisteriul din faţa catedralei se aflau îmbrăcaţi în veşminte albe un număr de peste 100 de preoţi. În tribuna ridicată pe latura curţii dinspre strada principală au fost amplasate doamnele, îmbrăcate în costume naţionale şi haine de sărbătoare.

Cortegiul regal se apropie de catedrală şi Regele Carol al II-lea este întâmpinat de episcopul Visarion înconjurat de epitropii bisericii; Eufimie Popovici (fost prefect şi senator), generalul Berg din armata rusă, I. Bjola învăţător pensionar, părintele consilier D.Iavorschi şi protopopul oraşului Bălţi, S. Vatrici. După ce Regele sărută Evanghelia şi Crucea, epitropii oferă Majestăţii Sale tradiţionala pâine şi sare. Fanfara militară intonează Imnul Regal, iar odată cu ea cântă întreg poporul acompaniat de sunetele clopotelor, care produc o puternică armonie îngerească.

Sfânta slujbă este binecuvântată de I.P.S. Mitropolit Maximos al Halkidonului trimisul Patriarhiei de Constantinopol. Corul celor peste 100 de preoţi cântă „Hristos a înviat”, după care este înconjurată biserica în frunte cu un călugăr care bate toaca de lemn, urmat de steagurile bisericeşti; corul clerului; înalţii ierarhi, M.S.Regele cu Marele Voievod Mihai, urmaţi de demnitarii statului. În clipa când se rosteşte rugăciunea intrării: „Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru.…” M.S. Regele şi Marele Voievod Mihai, îngenunchează odată cu înalţii ierarhi slujitori, ceea ce creează o profundă impresie în mijlocul asistenţei. Rugăciunea a fost rostită de preasfinţitul episcop Cozma al Dunării de Jos, care ridică sfintele moaşte şi se îndreaptă spre intrarea în catedrală care avea uşile închise, unde rosteşte îndemnul „Ridicaţi boieri porţile voastre ca să intre împăratul slavei”, iar din catedrală i se răspunde „Cine este împăratul măririlor?”. Majestatea Sa Regele taie cordonul tricolor şi deschizându-se porţile impresionantei catedrale, pătrunde în incinta frumos luminată. Condus de Preasfinţitul Episcop Visarion, M.S.Regele s-a îmbrăcat în altar în cămaşa albă de ritual, iar Marele Voievod intr-o cămaşă de culoarea mov amândouă cu încingători de aur.

După terminarea slujbei de sfinţire, Preasfinţitul Episcop Visarion a oferit în dar M.S. Regelui o frumoasă icoană lucrată în aur după care a rostit o cuvântare. (4)

Actul de întemeiere consemnează următorul text:

„ Scris şi semnat întru aducerea aminte a sfinţirii bisericii catedralei din oraşul Bălţi, cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, începută a se zidi la 1924 în vremea domniei Regelui Ferdinand I şi terminată în vremea domniei Regelui Carol II-lea al României, din râvna şi cu truda episcopului Visarion, săvârşindu-se sfinţirea ei în ziua de 2 iunie, anul 1935, întru slava Dumnezeului nostru în veci. Amin”.

Din curtea catedralei M.S.Regele şi prinţul moştenitor au salutat din tribună defilarea trupelor din garnizoana Bălţi.

Programul oficial prevedea şi punerea pietrei fundamentale la capela liceului de fete „Dpmniţa Elena”. Alteţa Sa Regală a preferat să se deplaseze pe jos pana la acest obiectiv pentru a vedea mai de aproape mulţimea care îl ovaţiona. La liceul de fete Regele a fost întâmpinat de episcopul Visarion care după o cuvântare a invitat pe înalţii oaspeţi să semneze şi să zidească pergamentul în temelia capelei.

A urmat dezvelirea unui monument în cimitirul eroilor din Bălţi închinat celor care s-au jertfit pentru întregirea neamului.

La reşedinţa episcopală M.S.Regele Carol al II-lea l-a decorat pe Preasfinţitul Episcop Visarion cu cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroanei României pentru munca depusă în această latură de ţară pe tărâmul bisericesc şi naţional. Cu această ocazie Preasfinţitul Episcop Visarion a rostit o cuvântare de mulţumire. (5)

Răspunsul M.S. Regelui a fost deosebit de sincer nelipsind aprecierile referitoare la activitatea de excepţie a episcopului Visarion. „ …..Cred că nu aşi fi putut începe această vizită în Basarabia printr-o faptă mai frumoasă decât aceea a târnosirii primei biserici episcopale a României Unite pe aceste plaiuri veşnic româneşti. Nu cred că ar fi ceva mai frumos, căci aici acest popor moldovenesc a priceput adâncul rost al afirmării credinţei şi deci al naţionalităţii româneşti, în aceste locuri revenite către Patrie şi care vor rămâne prin întărirea credinţei veşnic ale neamului nostru……

Pot spune că eşti acela care ai priceput cuvintele care le-am spus întotdeauna că biserica noastră nu trebuie să fie o biserică moartă ci trebuie să fie una vie. Daţi-mi voie să spun că tocmai din cauza greutăţilor acestora ai putut să dai o probă în faţa întregii creştinătăţi şi a Bisericii ortodoxe că aici există o adevărată biserică şi că această biserică este biserica credinţei şi nu o biserică izvorâtă dintr-un buget al Statului. Azi sărbătorim această înălţare şi această punere definitivă a Crucii românismului pe plaiurile Basarabiei, daţi-mi voie să ridic paharul meu pentru ca toată lumea să urmeze pilda de aici. Biserica să fie vie, biserica să trăiască prin credinţă şi prin meritele ierarhilor săi”.

După semnarea în „Cartea de aur” a episcopiei la ora patru şi jumătate M.S.Regele şi Marele Voievod Mihai au plecat să viziteze cazărmile militare ale regimentului 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofiţer cu gradul de locotenent, pe când această unitate era de gardă la castelul Peleş din Sinaia.

Slujbele arhiereşti în noua catedrală au continuat zi de zi timp de 40 de zile. În data de 3 iunie la reşedinţa episcopală s-a oficiat o masă oficială, la care au fost invitaţi ierarhi din străinătate şi din ţară. Prea Sfinţitul episcop Cozma al Dunării de Jos luând cuvântul a prezentat motivele pentru care I.P.S. Patriarhul Miron Cristea al României nu a putut participa. În această perioadă la Bucureşti se desfăşurau conferinţele cu reprezentanţii bisericilor anglicane.

Prelaţii greci însoţiţi de arhimandriţii Melchisedec Dimitriu şi Daniel Ciubotaru au vizitat în continuare oraşul Iaşi cu monumentele şi instituţiile bisericeşti, apoi împreună cu I.P.S. Mitropolit Nicodem au mers să viziteze mănăstirea Neamţ, leagănul monahismului românesc şi mănăstirile Văratic şi Agapia.

Presa, atât cea din ţară cât şi cea din străinătate a relatat cu viu interes târnosirea catedralei episcopale din Bălţi.

Nicolae Iorga relatează acest eveniment pe care îl intitulează „Un ctitor: părintele Visarion Puiu”, care a apărut în mai multe reviste şi care este atât de actual. „Dărâmători avem destui şi cu un mare neobosit curaj. Dărâmă case vechi, biserici, dărâmă aşezăminte şi reputaţii. Dar ce rar e de o bucată de vreme să întâlneşti un ctitor. Ctitor nu e oricine construieşte punând piatră pe piatră şi portretul său pe tencuiala proaspătă şi având bună grijă că între ce se cheltuieşte să nu se amestece un ban din punga sa. Ctitoria cea adevărată, singura de ţinut seama e aceia în care cineva cu un scop mai înalt înaintea ochilor îşi pune tot sufletul. Aşa a făcut la Bălţi, şi-i urăm s-o facă şi în străvechiul, în gloriosul Hotin, părintele Visarion Puiu, episcopul Basarabiei de Nord……A ridicat biserică lângă biserică şi palatul său numai cu Dumnezeu şi-a avut mai multe lăcaşuri ale sale. Iar în jur muncă, gospodărie, bună ordine. A impus astfel respectul celor de alt neam acela de care se ţine şi sub raport moral a creat un oraş. Câţi din cei de faţă la strălucitoarea serbare de ieri vor fi luat un exemplu?” . (6)

Camil Petrescu publică un articol despre această târnosire a catedralei din Bălţi pe care îl întitulează „ Suveranul în Basarabia”. Scriitorul menţionează printre altele. „Calea religiei e fără îndoială cea mai nimerită pentru a găsi inima cucernică a ţăranului basarabean. Norocul face să păstorească în nordul acestui ţinut un om de carte, un adevărat creator, episcopul Visarion Puiu….Iată ce e cu deosebire de preţuit intr-un stat care îşi întăreşte cu luciditate structura. Participarea prelaţilor străini este ea însăşi un semn de prestigiu şi arătarea unui rol de conducere. Nădăjduim că marele locaş târnosit e în acelaşi timp o operă de artă…” . (7)