Vorniceni, şcoala primară.

Vila tăbăcarului. Orhei 1921.

După Marea Unire din 1918, fabrica (regia) de tutun de la Orhei a cunoscut o nouă etapă a dezvoltării sale. În 1920 aici a fost delegată de peste Prut o persoană (la moment nu ne este cunoscut numele), care urma să preia conducerea unei din cele mai mari tăbăcării din Basarabia. La acel moment Regia Tutun se afla in afara oraşului Orhei, la extremitatea s-a nordică. Pentru conducătorul regiei, în anul 1921, a fost construită vila pe care v-o prezentăm mai jos. In anii postbelici, cu timpul a fost abandonată, spre sfârşitul anilor 1980 găsinduse în ruine. Pe parcursul anilor 2005-2006 edificiul a fost restaurat (fără a ţine cont de normele unei astfel de lucrari supuse unui edificiu care ar merita statutul de monument de arhitectură), acum găzdueşte Oficiul Stării Civile Orhei de pe str. T.Ciobanu nr. 4.

Mănăstirea Ţigăneşti. Chiliile călugărilor

Gimnaziul din Giurgiuleşti. 1924

Gimnaziul din Giurgiuleşti a fost construit în 1924, edificarea acestuia a fost posibilă datorită politicii statului român privind şcolarizarea copiilor basarabeni, care nu aveau acces la carte. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aici vedeţi un exemplu clar privind succesul unei astfel de politici. Şcoala din Giurgiuleşti a funcţionat intreaga perioadă interbelică, şi în primii decenii postbelici. Actualmente aici funcţionează grupul tinerilor naturalişti. Clădirea mai găzdueşte şi un frumos muzeu al florei şi faunei Prutului de Jos.

Poarta curţii de reşedinţă episcopală. Bălţi

Totalmente distrusă.

Chişinău, Expoziţia generală 1925.

Poarta centrală a expoziţiei, ridicată în 1924-25 (foto 1933)

Pavilionul Moara mecanică Kogan (foto 1925)

Expoziţia Generală şi târgul de mostre, au fost organizate în toamna anului 1925 la Chişinău. Expoziţia s-a desfăşurat în Palatul Sfatului Ţării şi pe teritoriul din împrejurimi, unde au fost amenajate numeroase pavilioane, în care au fost amplasate 21 secţii ce prezentau cultura tradiţională a ţinutului şi nu numai. Următoarea expoziţie de acest gen a fost inaugurată în 1933. Construcţiile prezentate în imagini au fost completamente distruse către începăutul anilor 1960.

Muzeul de Istorie şi Etnografie s. Slobozia Mare

Construcţie interbelica care o găzduit şcoala satului Slobozia Mare, jud Ismail (prezent r-nul Cahul). Actualmente aici se afla muzeul de Istorie şi Etnografie din sat.

Porţile cimitirului eroilor. Ismail

Cimitirul eroilor „Regele Ferdinand“ A fost amenajat de către Societatea „Cultul Eroilor“ şi inaugurat la data de 29 mai 1930. Era situat pe un platou de pe malul Dunării, în colţul cimitirului mare al oraşului. Pe o suprafaţă de 1.250 m. p. au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale în care au fost înhumaţi 120 eroi identificaţi, de diferite naţionalităţi: 19 români (16 identificaţi, 3 neidentificaţi), 98 ruşi (57 id., 41 neid.), 2 austrieci (id.) şi 1 polonez ( id.).

Lipcani. Un eldorado al arhitecturii Neo-româneşti.

Târgul Lipcani din nordul Basarabiei conoaşte o etapă calitativ nouă în dezvoltarea sa anume în perioada interbelică. Marea majoritate a populaţiei aici fiind reprezentată de etnia evreiască, formată din meşteşugari şi comercianţi. Aceştea rapid s-au integrat în economia de comerţ al regatului. Fluxul monetar se intensifică, fiind atestată o uşoară prosperitate a economiei oraşului. Se construesc câteva şcoli, cămin cultural, casa naţională, şi vile urbane in stil Neo-românesc. In această perioadă 1918-40, statul român investeşte sume relativ mari pentru amenajarea străzilor şi construcţia de edificii noi. Mai jos va ofer exemple remarcabile al arhitecturii Neo-româneşti ajunse până în prezent din or. Lipcani.

 

Gimnaziul Căuşeni.

Gimnaziul din Căuşeni, construit la sf. anilor 20, se înscria perfect in politica statului român privind scolile naţionale. După Unirea din 1918, ideea şcolii naţionale a fost realizată fără nici un obstacol din partea autorităţilor statului. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aproape în fiecare sat s-a ridicat cîte o clădire pentru şcoala primară, care la început avea trei-patru săli de clasă, o cancelarie pentru profesori, un cabinet pentru directorul şcolii, mai apoi ridicîndu-se şi pentru şcolile secundare, licee, gimnazii, şcolile normale clădiri mari, frumoase, luminoase. Către anul 1924, în Basarabia funcţionau deja mai mult de 1700 de şcoli primare naţionale. Edificiul din imagine a fost fotografiat in perioada sovietică.Clădire demolată la sf. anilor 50. Pe acest loc se află actualul liceu Alexei Mateevici.

Chişinău, casa lui Roman Stere.

A fost construită în perioada interbelică. A aparţinut medicului Roman Stere, fiul, cunoscutului scriitor basarabean, activist şi filantrop Constantin Stere. Edificată în stilul neo-romanesc provincial caracteristic edificiilor de locuit basarabene. Este o modestă casă de locuit, într-un parter, cu o compoziţie asimetrică a volumului. Paramentul este în zidărie aparentă. 

Locaţia actuală: str. Alexandru Plămădeală 2.

Chişinău, str. Sfatul Ţării 8.

Este o clădire ridicată într-un parter, cu faţada laterală, construită pe linia roşie a străzii Sfatul Ţării, are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei grupe de ferestre îngemănate. Sunt în arc în plin centru, conturate de arhivolte, cu impostul sub forma unei coloane robuste, sub streaşină o friză dintr-o bordură în zigzag.

Creaţia arhitectului Nicolae A. Mertz din Chişinău.

Arhetectura neo-românească din Basarabia nu poate fi concepută fără o trecere în revista a obiectivelor arhitecturale relizate după proiectele lui Nicolae A. Mertz. Majoritatea proiectelor din Chişinău au fost realizate în anii 30 ai sec. XX. Nicolae A. Mertz este considerat pe drept maestru al arhitecturii neo-româneşti, atât de diferită, şi atât de specială aici în Basarabia. Purtând "patina provincială" care o caracterizează, dândui un aspect al formelor cu totul şi cu totul special, ea rămâne ca un far al românismului din noi.

Mai jos va propun spre vizualizare cele strălucite creaţii ale maestrului.

Chişinău, str. 31 august 1989, 95

Chişinău, Alexei Mateevici, 68

 

Chişinău, str. Alexei Şciusev, 117

Chişinău, str. Columna, 154

Chişinău, str. Mihai Cogălniceanu, 69

Biserica Acoperământul Măicii Domnului. Trifăneşti

Piatra de fundament a fost depusă în 1936, lucrarile au durat cca 4 ani, stopate în 1940. În această perioadă au fost zidiţi pereţii şi finisate turlele bisericii. Din 1940 până-n 1991 biserica s-a aflat in proces continuu de ruinare, restaurată şi sfinţită in 1992.

Copăceni, plasa Sângerei, jud. Bălţi.

Arhitectura casei a fost soluţionată în spiritul stilului neoromânesc, găzduia primăria satului în perioada interbelică. Astazi aspectul exterior a suportat modificări esenţiale pierzând coloritul iniţial.

Goliţa. Şcoala primară.

Goliţa, Plasa Taşlâc, jud Cetatea Albă.
(r-nul Bolgrad, reg. Odesa, Ucraina).

Şoldăneşti. Căminul cultural.1929.

A fost constituit în anii 1925 – 1929 cu ajutorul venit din partea Fundaţiei Culturale Regale “Principele Carol”. În timpul WW2, edificiul a fost parţial distrus. Revovat la sf. anilor 40 sec. XX, fara a ţine cont de proporţiile iniţiale.

Prodăneşti, jud. Soroca.

Biserica Sf. Ioan Teologul, zidită la 1926. 

Gara Pământeni. Bălţi.

Edificiul gării construit in stil neo-românesc provincial fară stilizări istorice şi fară influenţe romantiste. În schinb cu influenţe vizibile a constructivismului.

Cartierul Pământeni. Cartierul a început să se dezvolte intensiv în perioada interbelică. Episcopul Visarion Puiu obţine de la primărie un teren în partea de nord vest a oraşului, dincolo de gara Pământeni pentru ziderea palatului de reşedinţă a episcopiei. Locuitorii tot mai numeroşi cer de la primărie, nu mult după aceea, teritoriul dintre calea ferată şi noua reşedinţă. În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou şi curat – Pământeni. Aflându-se pe o înălţime şi în bună parte pavat şi iluminat, cu străzi aranjate în plan patrulater, se deosebeşte radical de vatra veche a oraşului cu străzi radiare.

Gara Lipnic (Ocniţa). Biserica Sf. Gheorghe 1924.

Temelia a fost pusă în perioada ţaristă însă din cauze obiective construcţia a fost stopată. Edificiul este complet finalizat către anul 1924, stilul dominant fiind cel Neoromânesc.

Școala pentru dascăli. Mănăstirea Rudi.

Pe teritoriul mănăstirii, alături de biserica “Sf. Treime” se mai află corpul cu 2 etaje si cu un turn al fostei şcoli pentru dascali, construită in anul 1936 de renumitul arhitect si profesor universitar V.A. Voiţehovschi, (originar din Soroca), și câţiva meşteri iscusiti din Vălcineţ. 

Casa Naţională Nisporeni.

                                               

Edificiul datează probabil din anul 1938, când în urma alunecărilor de teren se construia masiv în zona Ştefan cel Mare, astăzi cartierul Satul Nou. Din păcate astazi putem admira această construcţie doar pe carţi poştale vechi şi pe unele poze pe care le mai păstrează arhivele. Tot ce se mai păstrează astazi reprezintă doar o replică a trecutului măreţ. Activitatea Casei Naţionale se desfăşura pe secţiuni dintre care cele mai atragătoare au fost: cultura si propaganda naţională, etnografie, muzica naţională.

Chişinău, Vechea poştă, Calea Orheiului 90B.

Edificiu care posibil a găzduit una dintre staţiile poştale pe linia Chişinău-Peresecina-Orhei.

Construcţii feroviare. Staţiile pe linia de cale ferată Revaca-Căinari

Revaca

Sângera